Ma numesc Norica si de cativa ani am o frumoasa pasiune pentru colectionarea cartilor vechi de bucate si ori de cate ori am ocazia gatesc tot felul de mancaruri delicioase din aceste carti.
Cum a inceput totul?
M-am nascut si am crescut in mijlocul naturii intr-un frumos sat romanesc de care m-am despartit la 15 ani cand a trebuit sa merg la oras pentru studii si pentru a construi o cariera profesionala.
M-am adaptat destul de greu vietii la oras, insa usor, usor avantajele orasului si viata profesionala incarcata m-au facut sa accept orasul si sa ma indepartez de legatura pe care le aveam cu natura, cu satul…sa uit energia, frumusetea si dragostea cu care te inconjurau. Acum ma bucuram de studii, de succes profesional, de calatorii, de arta, de lucruri mai sofisticate …si asa m-am ratacit prin viata intr-un haos care nu iti mai dadea voie sa respiri si totusi mintea si sufletul meu parca nu ma lasau sa pierd de tot legatura cu ce avusesem si daca vroiam o clipa de evadare psihica in nebunia sedintelor si tintelor profesionale, ma gandeam la fluturii pe care ii priveam cand eram mica in fata portii, cu atata rabdare, cu atata admiratie si cu atata dragoste.
Sufletul meu de fapt vroia totul inapoi, simtea ca a pierdut ceva nepretuit…
In plus, imi era din ce in ce mai dor de mancarurile facute de bunica, de cat de simple si de gustoase erau. La un moment dat, realizand ca bunica intr-o zi nu o sa mai fie, imi propusesem sa imi iau un caiet si sa notez toate retele ei pe care evident nu le avea scrise pe nicaieri. Si de aici pornind mi-am dat seama ca ceea ce cautam eu o sa gasesc in cartile vechi de bucate pe care am inceput sa le caut permament si sa le colectionez…
Intre-timp am construit o casa la tara, langa oras, unde am avut grija ca sa avem o curte suficient de mare in care sa pot zburda desculta si sa ma bucur de tot ce ne ofera natura… ca odinioara…clipe autentice de care vreau ca si copilul meu sa se bucure, pentru ca oriunde il va duce viata cu siguranta aceste clipe traite in mijlocul naturii vor fi nepretuite si toata aceasta dragoste va fi cu el oricand.
Sper ca acest blog sa reintoarca cati mai multi romani la tot ceea ce e autentic si la gustul bucatelor din stramosi.
Gatind retete din carti de bucate vechi o sa punem pe masa mancaruri care sa „mearga la casa sufletului” asa cum spunea bunica cand manca ceva ce ii placea foarte mult… si cu siguranta simtim magaierea strabunilor.
Norica Birzotescu